Sorino şi Amador

Sorino şi Amador au 11, respectiv 10 ani şi sunt verişori din neam ţigănesc din Beneşti, un sat din Vâlcea, așezat  lângă râul Olteț. Satul e mai cunoscut pentru Conacul familiei Otetelișanu, aflat pe una dintre ulițele satului, aproape de un lac și de biserică.

Sorino și Amador locuiesc, de fapt, într-un sat „ideal” pentru statisticile Uniunii Europene din programele de integrare a grupurilor vulnerabile. Un sat în care o rablă de BMW și cerșitul în Italia sunt probabilități ale unui viitor, pe care il puteți oricând vedea prin documentare sau la știri.

Numele celor doi copii mi-au aprins imaginaţia, ducându-mă cu gândul la un cert Sorino Amador, pseudonim pentru un eventual scriitor latino-american, ale cărui scenarii ar fi transpuse în filme premiate pe la festivaluri independente.

Efectul sonor al numelor s-a evaporat rapid şi am revenit în băncile şcolii mixte din Beneşti,  unde i-am și întâlnit pe cei doi. Mixtă fiindcă oricare ți-ar fi vârsta, în Benești vei învăța în aceeași clasă, iar colegul de bancă poate să fie în a II a sau a IV a. M-am aşezat în bancă  lângă Sorino, care deşi se arcuise protector ca nu cumva să citesc din caietul de „Educaţie civică” , am putut să văd că scria ceva despre separarea puterilor în stat şi alegeri. Am trecut peste posibila critică față de programa şcolară prea abstractă, şi cred eu neinteligibilă pentru un copil în clasa a IV a, şi am preferat să rămân atentă la felul foarte ordonat şi dedicat, în care nota din carte definiţia puterii executive.

 

P1230314

Școala din Benești

 

 

 

În acest timp Amador se lăsase pe spate, pe scaun şi trăgea cu urechea la ce citeau colegele lui mai mari din clasă şi mânuia prin aer, din plictiseală un mini-briceag neascuţit, dar cu tot felul de funcţiuni.

Deasupra clasei, decoloraţi de la soare, un Ştefan cel Mare, un Nicolae Bălcescu și jumătate dintr-un Alexandru Ioan Cuza supravegheau din nişte tablouri, puterea executivă a lui Sorino şi mini -briceagul lui Amador.

In pauză ieşim împreună în curtea şcolii. Lui Amador şi Sorino le plac desenele animate şi spun pe un glas zglobiu „ Tooooom şi Jeeeeeerry C H E A M Ă pompierii”, râdem cu toţii şi de aici începe discuţia dintre noi. Spun că Bucureştiul este un „oraş mare cu vedete”, unde locuiesc Connect-r, Lora, Alex Velea şi…. aproape că uitaseră, dar după un efort comun şi-au amintit şi de Andra.

Instinctiv,  încep să bată în masa din curte, într-un ritm de melodie auzită, spun ei, la televizorul din casa în care locuiesc împreună cu mamele şi fraţii. Taţii lor sunt plecaţi în Italia, la cerşit. Ar fi trebuit să plece şi ei, dar preferă să vină la şcoală decât să doarmă prin „bereci” .

Sorino învaţă bine şi curiozitatea sa e uşor sesizabilă, Amador a rămas repetent de câteva ori, de aceea la 10 ani e tot în clasa a II a. Amândoi îmi spun ca în faţa unei comisii de impresionat că le place la şcoală.

“Doamna “, Maria Rădulescu, întoarsă de la pensie, fiindcă nu mai aveau educatoare în sat, l-a învăţat pe Amador să scrie şi citească, un recunoscut „miracol” pentru care au venit la şcoală să îi mulţumească în persoană mama, dar şi tatăl, întors la un moment dat în România.

Sorino este subţire şi înalt;  fizicul, dar mai ales exprimarea corectă şi comportamentul politicos îi imprimă o oarecare eleganţă. Amador este mic de statură pentru vârsta lui, vag bucălat şi, deşi este genul de spirit liber, fără frici, în momentul în care îl priveşti roşeşte şi îşi bagă bărbia în gât, schiţând un zâmbet care îi descoperă nişte gropiţe hazlii în obraji.

Acasă, cei doi verişori vorbesc ţigăneşte, în rest „româneasca” pe care o preferă fiindcă îi înţelege toată lumea prin sat. Îi rog să mă înveţe câteva cuvinte şi imediat începe lecţia de limba rromani :

Sorino : Sou keres, Claudia ?

Amador : Trebuie să răspunzi :”Kereşto mişto” (fac bine)

“Kereşto mişto”, răspund fără greşeli de pronunţie, spre mulţumirea micilor mei profesori. Această apropiere îmi permite să îi întreb cum stă treaba cu cerşitul. Taţii lor cerşesc iarna, iar vara culeg vie în Italia. Au şi fraţi şi surori mai mari care sunt acolo din acelaşi motiv : „ stau în faţa unui mercato sau pe unde trece mai multă lume şi cerşesc monedele care le vor servi să îşi facă o casă în Beneşti!” .

Sorino şi Amador ar fi fost candidaţii perfecţi pentru străzile din oraşele italiene – sunt copii şi atrag simpatia imediat – dar frica de a nu mai repeta calsele îi ţine în Beneşti. Spun matur că au de ales, în mare, între şcoală şi cerşit, ori „nu ştii cum trăieşti pe acolo cu greutăţi”.

Privesc cerşitul ca pe o formă de sacrificiu, pe care rudele o practică pentru a construi o casă, dar au învăţat să spună că “nu e frumos şi bine să cerşeşti”. Sorino, care distinge cu o capacitate demnă de un diplomat ce trebuie să spună şi unde să puncteze cu un compliment, adaugă, în prezenţa învăţătoarei că îi este recunoscător pentru ce ştie astăzi de la ea.

Acasă la Sorino şi Amador realitatea este, însă, diferită cu reguli de supravieţuire care îi izolează de restul comunităţii. Mi-ar fi plăcut să pot intra și casa în care locuiesc ei cu mamele, frații și surorile, doar că acela e un spațiu în care se iau decizii prea importante pentru a permite altcuiv să intre. În casă se va decide, în fond, dacă Sorino și Amador vor pleca la cerșit. Casa lor e mică și prăfuită, dar totuși o oază de liniște față de „berecile” în care le dorm atâtea rude în Italia.

Se încheie pauza şi e timpul să ne despărţim.  Sorino şi Amador imi spun în cor „Ceao!”, aproape de poartă se aude însă şi un „Guuudbai” spus pe rând, dar tare să fie siguri că i-am auzit.

[ Sorino vrea să se facă fotbalist, dar mie mi-ar plăcea să înveţe bine si să deţină cu adevărat cândva puterea executivă.

Amador vrea să se facă poliţist şi să prindă hoţi, vreau să reuşească! ]

 

Author: Claudia Zidaru

Share This Post On
468 ad

Trackbacks/Pingbacks

  1. Vineri: o oră prin satul Beneşti | artoteca.ro - […] elev foarte copt la minte şi Amador, baieţelul care se joacă liniştit cu un briceag şi pe care Claudia …

Submit a Comment