Sala Palatului: influențe interbelice în arhitectura comunistă

 

Cercetare, redactare și editare realizate de Cătălin Gomboș

Sala Palatului a fost una dintre clădirile exponențiale ale regimului comunist. Este locul în care au fost primiți cei mai importanți oaspeți ai regimului – între care liderii sovietici Nikita Hrușciov, Leonid Brejnev și Mihai Gorbaciov. Aici i-a organizat Ceaușescu lui Gheorghe Gheorghiu-Dej ultimul spectacol omagial de 23 august[1], și tot aici au avut loc congrese ale Partidului Comunist Român, inclusiv cel din 1979 la care Constantin Pârvulescu l-a contestat pe Ceaușecu[2]. În mod ironic, însă, această clădire-etalon pentru comuniști – proiectată de o echipă condusă de Horia Maicu, promotor al realismului socialist în arhitectură – este, din punct de vedere stilistic, influențată de clădiri din perioada “burgheză” pe care autoritățile epocii încercau să o facă uitată.

 

494 Piata Palatului copy

©www.artoteca.ro

 

1962_Gheorghiu Dej il intampina pe hrusciov la sosirea acestuia in Romania

Gheorghiu Dej il intâmpină pe Hrusciov la sosirea acestuia in România- 1962

 

 

“O realizare măreață a regimului de democrație populară”

Un ghid al Bucureștiului publicat, în 1962, de editura Meridiane notează că Sala Palatului “este o realizare măreață a regimului de democrație populară, cea mai modernă sală de manifestări cultural-artistice din țară, cu o capacitate de peste 3000 de locuri. Se ridică în mijlocul noului complex de locuințe din Piața Palatului, găzduind manifestări cultural-artistice de o ținută deosebită (concerte, recitaluri, spectacole de teatru, film, conferințe, etc.). Concertul inaugural al sălii a fost susținut de marele violinist sovietic David Oistrach, în mai 1960.”

042

Schiță-planșă de la Sala Palatului. Arhitect-șef Horia Maicu ©www.artoteca.ro

 

Clădirea este punctul central al unui ansamblu – Piața Sălii Palatului Republicii Populare Române – care include și blocurile de locuințe din zonă, ce respectă stilul realismului socialist. Pentru a face loc noului complex, au fost demolate bisericile Brezoianu, Stejarului și Calvină, construite în secolele XVII – XVIII. Acolo unde nu au demolat, constructorii au căutat să ascundă, cu blocuri sau fațade false, trei clădiri construite în stil modernist și neo-românesc, astfel încât acestea să nu deranje privirile puternicilor zilei[3]. Ansamblul face parte dintr-un plan amplu, început cu un deceniu mai devreme, prin care se urmărea transformarea Bucureștiului într-un oraș asemănător Moscovei[4]

Abandonarea realismului socialist în favoarea modelelor interbelice

Sala Palatului este una dintre clădirile care marchează o nouă etapă în arhitectura din perioada comunistă. După avântul