Eșecurile istoriei în momentele Monumentului Eroilor.

 

Cercetare, redactare și editare realizate de Mira Gomboș

Mausoleul din Parcul Carol are o istorie întortocheată și, întrucâtva, paradoxală. A fost construit în timpul regimului comunist sub numele “Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului și a patriei, pentru socialism”. Locul ales de comuniști, însă, fusese emblematic în perioada interbelică, atunci când adăpostise mormântul eroului necunoscut. Mormântul ar fi trebuit să se afle în centrul unui complex plănuit de regimul Antonescu, dar construirea acestuia a fost sistată din cauza războiului. Schițele din perioada Antonescu nu s-au pierdut, ci au fost folosite pentru realizarea monumentului comunist, la care s-au utilizat materiale importate din țări capitaliste – Suedia și Italia. În sfârșit, arhitecții aleși de comuniști, Horia Maicu și Nicolae Cucu, fuseseră formați în universitățile și birourile de arhitectură ale așa-numitei “burghezii”.

La fel de întortocheată a fost și soarta osemintelor adăpostite în Parcul Carol, care au fost înhumate, deshumate și reînhumate de regimurile care s-au succedat în România.

 

monumentul eroilor2

Monumentul Eroilor din Parcul Carol. Arhiva Horia Maicu din Colecția Daniel Balint

 

Orfanul care și-a-ngropat, simbolic, tatăl, în prezența regelui

O mare tăcere s-a făcut în biserică. Eu m-am dus înaintea celor zece sicrie, tremurând, şi, emoţionându-mă, stăteam la îndoială, neştiind pe care să pun mâna. Dar deodată m-am dus la sicriul al patrulea. Îndemnat de conştiinţă, am pus mâna pe el. În momentul acela un mare fior mi-a străbătut tot sufletul şi mi-au venit pe buze cuvintele – acesta este tatăl meu“.

erou2

Amilcar Săndulescu

Amilcar Săndulescu avea doar 12 ani când, în 1923, a fost desemnat să aleagă osemintele care urmau să fie îngropate în Mormântul Eroului Necunoscut din Parcul Carol. Amilcar era orfan de război și, dintre toți elevii de clasa I din liceele militare, avea cele mai bune rezultate la învățătură.

Băiatul a fost dus la Mărășești, unde fuseseră transportate rămășițele a zece militari uciși în cele mai sângeroase bătălii ale războiului.

După ce Amilcar a ales sicriul, l-a însoțit cu trenul, la București, unde eroul necunoscut a fost îngropat, cu onoruri militare, în prezența regelui Ferdinand, a reginei Maria și a prințului Carol.

Amilcar avea să sfârșească tragic, înecat, doar două luni mai târziu, însă își notase impresiile zilei într-un jurnal pe care, în 1990, l-a descoperit documentarista Valeria Bălescu, în arhivele Muzeului Militar Naţional “Regele Ferdinand I”.[1]

Aproape un million de morţi, dintre care 330.000 de soldaţi şi ofiţeri şi 650.000 de civili, este bilanţul devastator al Primului Război Mondial în România.[2] Mulți dintre militarii uciși nu au mai putut fi identificați, întrucât plăcuțele cu numărul matricol pe care le purtau fuseseră distruse, astfel încât autoritățile române au decis să-i comemoreze sub conceptul “Eroului necunoscut”, care se răspândise în întreaga Europă, unde exista un număr enorm de soldați neidentificați.

MON_poza

Mormântul Eroului Necunoscut, in Parcul Carol din București, in fata fostului Muzeu Militar National. Imagine din perioada interbelică.

 

Monumentul funerar – operă a sculptorului Emil Wilhelm Becker – a fost amplasat în București, în zona actualului parc Carol, în fața palatului Artelor, care găzduia și Muzeul Militar. Palatul a fost grav afectat de un incendiu, în anul 1938, și de cutremurul din 1940, iar trei ani mai târziu a fost demolat, pentru ca în locul său să se construiască un complex memorial – Cimitirul Eroilor Neamului – care, în afară de cimitirul propriu-zis, urma să cuprindă clădiri administrative, Muzeul Militar și Monumentul Eroilor Neamului. Proiectul era supervizat de mareșalul Ion Antonescu, însă lucrările au fost sistate în toamna lui 1944, iar șantierul a fost abandonat mai bine de 10 ani.

Eroii neamului, alungați de eroii comunismului: Gheorghiu-Dej, Petru Groza și Ana Pauker

Odată veniți la putere, comuniștii și-au dorit un monument-mausoleu dedicat propriilor eroi. În decembrie, 1958, Monumentul Ostașului Necunoscut a fost demontat noaptea, în mare taină, și strămutat cu tot cu oseminte la Mausoleul de la Mărășești. Pentru a proiecta monumentul pe care și-l doreau comuniștii, au fost desemnați arhitecții Horia Maicu – promotor al realismului socialist în arhitectură – și Nicolae Cucu. Ambii fuseseră formați, însă, în perioada interbelică, iar de numele lor se leagă o serie de clădiri emblembatice pentru acea epocă. Acest lucru, dar și graba comuniștilor de a termina proiectul, ar putea explica faptul că Maicu și Cucu nu au recurs la modele socialiste, ci s-au folosit de schițele din perioada Antonescu, când se dorea un mausoleu inspirat din “Tropaeum Traiami”, de la Adamclisi. Fotografii ale celor două arată că, într-adevăr, “Tropaeum Traiami” a fost modelul mausoleului din parcul Carol.

monumentul eroilor

Variantă de lucru pentru Monumentul Eroilor. Arhiva Maicu din colecția Daniel Balint

 

Monumentul, conceput ca o necropolă, este format dintr-o bază cu un volum construit masiv, de forma stelată, placată cu granit negru pe care sunt amplasate cinci arcade zvelte acoperite cu granit roșu. Baza conține în interior o incintă circulară (rotonda) căptușită cu plăci din granit roșu, importat din Suedia, a cărei cupolă interioară este ornată cu un mozaic, acoperit cu foiță de aur adusă din Italia.[3] Interiorul circular adăpostea în centru, sub o uriașă stea albastră, mormântul primului șef de stat comunist,  Gheorghe Gheorghiu – Dej.

058

Imagine de sus după schița Monumentului Eroilor. Arhiva Maicu colecția Daniel Balint

 

Pe margine, sub formă de raze erau mai multe locuri de veci, dintre care două erau ocupate de osemintele avocatului dr. Petru Groza şi ale dr. C. I. Parhon. În partea dreaptă a monumentului se afla un hemiciclu unde erau găzduite urnele funerare ale altor militanți comuniști, printre care şi Ana Pauker.

De asemenea, în clădirea în formă de semicerc din jurul mausoleului erau cripte cu rămăşiţele pământeşti ale unor luptători pentru cauza socialismului şi a muncitorilor, precum  Ştefan Gheorghiu sau Constantin Dobrogeanu-Gherea. La înființare, pe terasa superioară a monumentului, într-o amforă de granit, ardea în permanență o flacără, care simboliza amintirea păstrată celor care au slujit cauza clasei muncitoare.

057

Planul de arhitectură al Monumentului Eroilor. Arhiva Miacu din Colecția Daniel Balint

 

 

Revoluţia din Decembrie 1989 schimbă, din nou, importanţa osemintelor

La doi ani după răsturnarea regimului comunist, în septembrie 1991, după multe dispute politice s-a decis exhumarea Eroului Necunoscut de la Mausoleul de la Mărăşeşti şi aducerea lui înapoi în parcul Carol din Bucureşti. Osemintele eroilor comunişti au fost, la rândul lor, exhumate şi mutate în alte cimitire. În decembrie acelaşi an, mausoleul a fost trecut din patrimoniul Administrației Protocolului de Stat în cel al Primăriei Capitalei. Am spune că în acest punct, ostaşul necunoscut era foarte aproape de a-şi fi găsit liniştea veşnică.

 

Un an mai târziu printr-o decizie a guvernului, Bisericii Ortodoxe Române îi este dată în folosinţă o suprafaţă de cinci hectare din Parcul Carol. Biserica urma să demoleze mausoleul şi să ridice pe acel loc Catedrala Mântuirii Neamului Românesc. Pentru a face posibil acest lucru, ministrul Culturii și Cultelor de atunci, Răzvan Theodorescu, emite un ordin pentru declasarea din lista monumentelor istorice a unei mari părţi a Parcului Carol incluzând şi mausoleul, iar guvernul aprobă imediat alocarea sumei de 40 de miliarde de lei din Fondul de rezervă pentru a finanţa lucrările de demolare.

Deşi acestea începuseră, în urma numeroaselor proteste ale arhitecților, primarul general de atunci, Traian Băsescu (care atacase în contencios administrativ ordinul ministrului Culturii privind declasarea mausoleului si inevitabil demolarea) câştigă procesul, iar Mausoleul este salvat în ultimul moment. 13 ani mai târziu, în 2005, monumentul din Parcul Carol este reparat cu bani de la buget, astfel că în luna noiembrie are loc ceremonia strămutării Mormântului Ostaşului Necunoscut la locul originar, din 1923, pe esplanada din faţa Mausoleului.

Numele mausoleului a fost schimbat prin Hotărâre de Guvern, în „Memorialul Eroilor Neamului”. Interiorul a fost complet reamenajat cu proiectoare video şi panouri pe care sunt proiectate hărți, fotografii şi momente din războaiele României. În mijlocul sălii, pe locul mormântului fostului lider comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej, a fost aşezat grupul statuar „Pe aici nu se trece”, înfățișându-i pe Regele Ferdinand I al României și zeița Nike (zeița victoriei din mitologia greacă) operă realizată în anul 1924 de sculptorul Ioan Iordănescu.Şi dacă vitregiile politice încetaseră după 82 de ani, monumentul închinat eroilor neamului se confruntă cu hoţii neamului.

În acelaşi an 2005, foliile de cupru care acopereau clădirea de bază a mausoleului au fost furate sub privirile soldaţilor aflaţi în dispozitivul de pază al complexului memorial reînscris în Lista monumentelor istorice, prin Ordinul ministrului Culturii de atunci, Kelemen Hunor.

497 Parcul Carol, Bucuresti copy



[2] Buletinul de Informaţii al Secţiei a II-a din cadrul Marelui Cartier General al Armatei Române.

[3]·^Nicolae Cucu, un maestru al arhitecturii romanesti, Daniela Tutunea, Observator cultural – numărul 213, martie 2004

Author: Claudia Zidaru

Share This Post On
468 ad

Submit a Comment