Despre tumultoasa viaţă a lui Shakespeare

11075017_574999589304041_3128045520781517777_o

Lansările de carte ale editurii Humanitas, sub amprenta Danisei Comănescu, sunt unele dintre evenimentele la care merită să participi, fie şi pentru a-ţi încheia programul, după o zi grea de muncă.

Ambientul calm şi liniştit al librăriei Humanitas de la Cişmigiu descrie un cadru perfect pentru o seară în care poţi să iei parte la dezbaterile unor figuri importante din arsenalul cultural al Bucureştiului.

Una dintre lansările de carte recent organizate la Humanitas a vizat o capodoperă semnată de Anthony Burgess şi tradusă în limba română de George Volceanov. Titlul original al cărţii, „Nothing like the sun”, a fost tradus în limba română ca „Ochii doamnei mele”.

Explicaţia traducătorului este una directă, convinsă de veridicitatea gândirii sale şi de simplitatea argumentelor: titlul este inspirat din catrenul de la începutul cărţii, care face parte din Sonetul 130.

Deşi autorul a preferat a doua parte a primului vers, traducătorul, respectând raţionamentul autorului, a ales, în schimb, prima parte a versului.

„Ochii doamnei mele” este un roman controversat, tradus în limba română abia după 51 de ani de la conceperea lui şi conturează cadrul vieţii amoroase a celui mai mare dramaturg de limbii engleză, condamnat la sifilis, dar şi la un zbucium sexual continuu, imprevizibil şi, totodată, intangibil.

Romanul a fost pentru prima dată publicat în limba engleză pe 23 aprilie 1964, data la care s-a serbat aniversare cu numărul 400 de la naşterea marelui geniu al literaturii engleze.

Gazda evenimentului a fost Denisa Comănescu, directorul general al Humanitas Fiction, alături de criticul de film Irina Margareta Nistor, criticul literar Cosmin Ciotloș, actorul Istvan Teglas şi, bineînţeles, traducătorul romanului, George Volceanov.

George Volceanov este doctor în filologie şi conferenţiar universitar la Universitatea Spiru Haret. A primit câteva premii importante pentru traducere, precum cel al Asociației Scriitorilor din București, cel al fundației British Council cât şi al fundației Andrei Bantaș.

11080461_10152834894536339_588856701150031946_o (1)

Traducerea romanului aflat în discuţie nu a fost deloc uşoară, dupa cum a declarat traducătorul, în cadrul lansării, ci o adevărată provocare, mai ales datorită vocabularului vast la care a apelat autorul. Shakespeare este recunoscut, printre altele, pentru vocabularul bogat, colorat şi inegalabil pe care îl manifestă în toate scrierile sale, lucru pe care autorul romanului a încearcat să îl inducă şi în opera sa.

Discuţia despre tematica romanului a fost completată de câteva secvenţe din filmul american Shakespeare in Love (1998), propuse de către criticul de film Irina Margareta Nistor, pentru a accentua viaţă amoroasă tumultoasă şi intrigantă a personajului principal. Acesta i-a atras pe mulţi producători de film şi scriitori şi i-a pus în dilemă, antrenându-le imaginaţia pentru a putea da viaţă şi culoare evenimentelor ascunse din viaţa lui Shakespeare, presărate printre rândurile operelor sale, cu precadere în Sonete.

Romanul încearcă să redea, cât mai elocvent, înşiruirea evenimentelor din viaţa dramaturgului, atât pe baza izvoarelor istorice de care autorul a putut dispune, cât şi pe baza imaginaţiei acestuia. Astfel, scriitorul a putut să evite lacunele, fără a se depărta prea tare de realitate. Cine ar fi fost mai îndreptăţit şi mai adecvat pentru o asemenea sarcină, dacă nu Anthony Burgess?

Câteva secvente din roman au fost citite de Istvan Teglas, cel care a intrat în atmosfera poveştii şi a captat atenţia publicul, aşa cum o face de fiecare dată, cu fiecare piesă de teatru sau cu fiecare interviu pe care îl acordă, inspirând sentimentul ca atât epoca cât şi gândurile personajului ficţional creat în roman sunt mai aproape şi mai tangibile pentru ascultători. Teglas a reusit, astfel, prin interpretarea sa inedită, să menţină trează atenţia publicului, până la sfârşitul intervenţiei sale.

Deşi autorul a investit mult timp şi efort în realizarea romanului, s-a folosit foarte mult de roadele propriei imaginaţii pentru a da viaţă fantomelor care s-au ascuns de izvoarele istorice ale vremii.

Chiar dacă, mult timp, s-a respins ideea că Shakespeare ar fi avut sifilis sau tendinţe bisexuale, acest lucru va rămâne, probabil, la fel de controversat în continuare, din cauza cunoştinţelor mediocre în domeniul medical de la vremea respectivă, când se puteau face confuzii foarte uşor.

Un articol apărut în Oxford Journals, Clinical Infectious Diseases dezbate acest subiect delicat fără să ajungă însă la o concluzie clară. Se presupune, de asemenea, că multe personalităţi istorice, printre care Franz Schubert, Arthur Schopenhauer, Édouard Manet și Adolf Hitler, au suferit de această boală.

IMG_20150428_225941

Evenimentul s-a încheiat cu o sesiune de autografe din partea traducătorului, care a avut răbdare şi să schimbe două, trei cuvinte cu fiecare dintre cei care au venit la el.

Atmosfera creată de invitaţi a fost una foarte plăcută, relaxantă şi interactivă.

Evenimentele întreţinute de Librăria Humanitas de la Cişmigiu sunt diverse şi interesante, meritând să fie bifate, cu cea mai mare seriozitate, şi pe viitor.

“O tentativă formidabil de ingenioasă, năucitoare la nivel verbal, de a pătrunde în tainiţele vieţii lăuntrice a lui Shakespeare. Burgess inventează, în chip strălucit, o istorie intimă a dorinţelor sexuale şi a trădărilor sale.” (Stephen Greenblatt)

“Un roman de o mare inteligenţă, construit riguros, amintind de Doctor Faustus al lui Thomas Mann. Un veritabil tur de forţă.” (D.J. Enright, New Statesman)

Articol scris de Lavinia Horoşan

Author: Adelina Turcu

Share This Post On
468 ad

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>