”Case fortificate între fală și ruină”– un nou album descris de autorul Cristian Brăcăcescu

Case fortificate între fală și ruină” este o apariție editorială care completează un mai vechi album dedicat acestei teme, apărut tot la Igloo, în urmă cu 8 ani.

cule

Coperta albumului Igloo Media: Cule. Casele fortificate între fală și ruină

Noul volum reunește în paginile sale rezultatul unei ample și splendide documentări fotografice realizată de către Șerban Bonciocat, iar  editorii spun că albumul „ cuprinde planurile monumentelor şi un capitol ce abordează influenţele către şi dinspre acest program architectural”.

Studiul introductiv al prof. dr. Corina Popa, alături de textele arhitectului Cristian Brăcacescu, reușesc să încadreze culele într-o perspectivă culturală mai largă.

Realizarea fotografică de excepție a noului album a fost întreprinsă chiar în vara anului 2014, în schimb documentarea, pentru acest amplu subiect, a fost definitivată consultând  surse diferite și inedite de-a lungul anilor.

Artoteca recomandă acest album care include și precizări arhitecturale legate de relația tipologică a Conacului Otetelișanu cu locuințele fortificate din Oltenia- Culele. Reamintim că după mai mulți ani de atentă restaurare Conacul Otetelișanu a fost introdus în circuitul cultural internațional de anul acesta,iar  în fiecare vară se  vor desfășura rezidențe artistice unice în România.

Despre monumente regăsite ”între fală și ruină”  am discutat chiar cu autorul textelor.

Cristian Brăcăcescu este un arhitect cu un interes de cercetare completat de studii de istorie și literatură, iar formarea înspre aria restuarării monumentelor de patrimoniu asigură noului album Igloo Media, ”Case fortificate între fală și ruină”, disctincții conceptuale extrem de utile.

 

 

INTERVIU 

 

Claudia Zidaru: Culele există doar în Oltenia/ România?

 

Cristian Brăcăcescu:  Ca areal, acoperă zona deluroasă a Olteniei, cu extensii perimetrale în Argeș, Vâlcea și Teleorman. Cu unele diferențieri nete fața de cele din România există cule în toată peninsula balcanică, de unde de altfel provine și denumirea de culă – adică turn.

 

 

cule2

Fotografie: Șerban Bonciocat

 

 

Claudia Zidaru: Ce specificități are o culă? (de la distincții estetice la regularități impuse de nevoia de apărare)?

 

Cristian Brăcăcescu: Definiția culelor este cât se poate de simplă: locuințe fortificate. Ceva mai dificilă este delimitatea construcțiilor care îi aparțin, deoarece prezintă o mare diversitate și au suferit în timp multe transformări. Există desigur o serie de trăsături specifice: au un plan compact, aproape pătrat, două,trei sau patru niveluri suprapuse, cu scara de acces protejată la interior, ziduri masive, guri de tragere de jur-împrejur, ferestre mici și puțin el anumăr, porți ferecate, tainițe și un cerdac larg, ca o logie brâncovenească la ultimul etaj.

 

 

cul3

Fotografie: Șerban Bonciocat

 

 

 

Culele îmbinau, deopotrivă, funcția militară și pe cea locativă.

 

Cula avea un caracter militar, ulterior în Imperiul Otoman și în țările balcanice i s-a asociat funcția locuire și când ”apărut” în Oltenia, cula a fost construita ca locuința fortificata. Elementul militar și cel locativ au ocupat, în evoluția acestui tip de construcție, diferite proporții.

 

Ponderea locativă a crescut, până la înlocuirea deplină a funcției militare. Trebuie remarcată, de asemenea, și trăsătura reprezentării de statut social. Micii boierași – cvasi administrația locală, prin construcția de cule, își afirmau autoritatea mai strânsă sau mai însemnată.

 

Existența cerdacului arată predilecția pentru funcția locativă și reprezentare, fiindcă în cazul unei construcții militare – ”terasa” ar fi fost un punct slab. Cerdacul unei cule era un loc special amenajat pentru loisir și care dădea o senzație de dominare, fiindcă permitea privitul de sus, de la  înălțime.

 

Nevoia de confort locativ a schimbat structura culelor, de-a lungul secolelor. De pildă s-au lărgit gurile de tragere, s-au făcut ferestre și la parter – fiindcă inițial parterul era orb, s-au făcut mai multe intrări.

 

 

 

465f0e7a037caafb2c3e246a158d78e220022483

Fotografie: Șerban Bonciocat

 

 

 

Claudia Zidaru : Particular v-as propune o discuție despre Conacul Otetelișanu. Arhitectural ce observații se pot face?

 

 

Cristian Bărăcescu: Conacul Otetelișanu, construit în 1713, prezintă numeroase componente arhitecturale specifice culelor: beciul semiîngropat, cu bolți semicilindrice și cu guri de tragere, planul adunat, cerdacul cu arcade trilobate. Cu toate acestea, nu este totuși o culă. Trăsăturile sale majore îl înscriu în rândul conacelor.

 

Există conace, monumente și biserici care se află într-o relație tipologică, în Oltenia, cu specificitățile culelor. De fapt meșterii preluau exemple văzute în conace sau mânăstiri și le aplicau în construcția culelor. In secolul XV –lea nemaiavând voie să se construiască orașe fortificate din cauza suzeranității turcești, elementele militare au migrat către mânăstiri sau conace.

 

În albumul îngrijit de mine, pe lângă cule am inclus câteva conace grație numeroaselor elemente comune. Majoritatea influențelor au fost preluate dinspre conace sau mânăstiri –turn către cule, într-o perioadă ulterioară migrația aceasta a fost reciprocă, ulterior culele au influențat, ca elemente formale, arhitectura civilă.

 

Esențial pentru buna păstrare a unui monument istoric este găsirea unei folosințe adecvate, care la rândul ei depinde de buna credință, de dăruireași de posibilitățile materiale ale deținătorului. Sub acest asepect, situația Conacului Otetelișanu mi se pare exemplară. Restaurarea, amenajarea și mai ales activitățile consistente și entuziaste care au loc aici constituite cea mai bună dovadă.

 

 

10488250_265113547024086_8953703782729855479_n

Conacul Otetelișanu. Fotografie: Radu Sandovici

 

 

 

 

 

Author: Claudia Zidaru

Share This Post On
468 ad

Submit a Comment