Casa Scânteii: Omagiul adus de comuniștii români lui Stalin

Cercetare, documentare și redactare făcute de Mira Gomboș

”Clădim Casa noastră!” se intitula  patriotard un articol al ediţiei din 28 martie 1950 a oficiosului de partid “Scânteia”. Din el aflăm că mii de muncitori voluntari, de la întreprinderile bucureştene, s-au aflat duminică, 26 martie, pe şantierul Casei Scânteii: “Dimineaţa era plumburie, întunecată de nori groşi. Cădea o burniţă molcomă, era rece. Dar din zori, Bucureştiul a cunoscut o altfel de revărsare de viaţă, de lumină şi cântec, încât au fost învinse şi cenuşiul, şi frigul. Autocamioane împodobite cu lozinci şi steaguri, încărcate cu muncitori care cântau, se îndreptau în şiruri din toate sectoarele Capitalei, unindu-se într-un singur punct, în acel punct în care îi chemase Partidul pe muncitori: la şantierul «Casei Scânteii» – la muncă voluntară!”

 

cs1

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Titlul articolului din Scânteia nu este întâmplător: pentru a o ridica, autoritățile comuniste le-au reținut oamenilor bani din salarii, în timp ce o altă parte din fonduri a fost colectată prin subscripție benevolă. Într-un fel, “Casa noastră” a fost o Casă a Poporului avant la lettre: ambele clădiri, una construită la începutul regimului, cealaltă la sfârșitul acestuia, sunt proiecte megalomane. Pretenția că ar aparține poporului ascunde adevărata destinație a acestora: monumente ridicate regimului, centre ale propagandei și puterii în care poporul nu prea avea ce căuta.

Un zgârie-nori al lui Stalin pentru propaganda comunistă

Începutul anilor ’50 a fost marcat, în România, de o campanie susţinută de culturalizare a populaţiei. Tot mai mulţi oameni mergeau la şcoală, iar numărul cărţilor şi al publicaţiilor tipărite creştea, ceea ce a dus la ideea construirii unui complex menit să satisfacă nevoile editoriale  ale propagandei şi, în mod special, să ajute la publicarea ziarului Scânteia, organ al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român. Astfel, printr-o hotărâre a Biroului Politic al C.C. al P.M.R., la începutul anului 1948, se înfiinţa Centrul de Industrie Grafică “Casa Scânteii”, “în scopul de a pune la dispoziţie clasei muncitoare, a ţărănimii muncitoare şi a celor ce muncesc, literatura  şi presa de Partid…”[1] .

 

Picture 5 088

 

 

În 1949, arhitectul căruia  îi fusese  încredinţat proiectul, Horia Maicu, a prezentat partidului o serie de variante criticate ulterior şi considerate funcţionaliste, formaliste şi chiar fasciste. Drept urmare, colectivul de arhitecţi format din Horia Maicu, Nicolae Bădescu, Ludovic Staadecker şi  Mircea Alifanti a fost trimis la Moscova pentru a se “lumina”. Se pare că vizita a avut asupra lui Maicu un efect revelator, întrucât, la întoarcerea în ţară, concluziona: “O asemenea clădire trebuie să exprime triumful omului eliberat asupra naturii şi asupra forţelor sociale ce-l încătuşau, încrederea lui în viitor, mersul lui sigur înainte pe calea deschisă de partid.”[2] Şi pentru a atinge aceste deziderate, Horia Maicu a ales sau a fost nevoit să aleagă pentru Casa Scânteii modelul Universităţii Lomonosov din Moscova, cel mai mare dintre așa-numiții zgârie-nori ai lui Stalin, monumente ale realismului-socialist construite din ordinul lui Iosif Visarionovici. De altfel, numele inițial al clădirii din București arăta că aceasta reprezenta și un omagiu pentru tătucul de la Moscova: “Combinatul Poligrafic Casa Scinteii I.V. Stalin“.

 

cs2

 

 

 

 

 

 

 

 

 

   

 

 

 

 

 

 

Edificiul măreţ – simbol al realismului socialist – contaminat de influenţe arhitectonice din Occidentul decadent

În 1947, când Moscova împlinea 800 de ani, Stalin a vrut să  marcheze momentul dispunând construirea a opt zgârie-nori în stil rusesc, câte unul pentru fiecare secol de existență a orașului. Nu a reușit să finalizeze decât șapte – două hoteluri, două clădiri guvernamentale, două blocuri de locuințe și universitatea – cărora rușii le spun “Cele șapte surori” și, dintr-un adânc patriotism, probabil,  insistă că nu au nicio legătură cu zgârie-norii americani, modelul lor fiind turnurile Kremlinului. Îi contrazic, însă, similitudinile arhitectonice evidente cu, spre exemplu, clădirea municipalităţii din Manhattan, New York. Capitale de dincoace de Cortina de fier, precum Varşovia, Bucureştiul sau Praga, au fost şi ele cadorisite cu astfel de modele de “Vysotki”, în traducere, clădiri înalte. Semnificația acestora nu le-a scăpat oamenilor: călătorind, în 2006, prin Varşovia, un prieten polonez îmi spune, arătând spre Palatul Culturii și Științelor, construit după acelaşi model sovietic: “Vezi clădirea  aia? Pentru că e un simbol sovietic, bunica mea a refuzat toată viaţa să o privească, iar atunci când trecea pe aici, îşi întorcea ochii în altă parte!”

 

P1400470

 

P1400468

 

Casa Scânteii, o “sarcină de partid”

Casa Scânteii este mai mică decât “surorile” din Moscova – înălțimea, cu tot cu antena, este de “doar” 104 metri, față de 240 de metri cât are Universitatea Lomonosov – însă pentru București a reprezentat un adevărat gigant: o fundație de 280 pe 260 de metri, mai mare decât patru stadioane de fotbal, 6000 de încăperi (birouri, holuri, dependințe), și trei kilometri de coridoare. Casa Scânteii a fost zeci de ani cea mai înaltă clădire din București, fiind depășită, în anii ’80, de turnul de testat ascensoare, care este, însă, un bloc industrial, și doar în anii 2000 de un zgârie-nori de birouri.[3]

Pentru ridicarea  gigantului architectonic, gândit să domine bulevardul Pavel Kiselleff – fost administrator militar rus al Țării Românești între 1829 și 1834 – a fost demolat, nu întâmplător, hipodromul, un centru al vieţii sociale burgheze şi aristocrate antebelice; tot în planul simbolurilor, în fața clădirii a fost amplasată o uriașă statuie a lui Lenin.

Odată stabilite planurile arhitectonice, în 1949, proiectarea clădirii a picat în sarcina inginerului Panaite Mazilu, pe atunci conferențiar universitar, ale cărui origini nesănătoase (tatăl său, considerat chiabur de comuniști, se afla în închisoare) nu au mai contat pentru Partid: “Tovarăşu’ Mazilu, partidul face o mare investitie într-un palat al presei. Eram patru numiţi s-o proiectăm: eu, ministrul Ștefan Bălan, Gheorghe Călin si Alois Fierlinger. Eu eram cel mai tânăr. Am zis că nu pot. Nu se poate tovarașe, sarcină de partid. Zic, nu sunt membru de partid, deci…. La care ministrul Bălan zice că dacă refuzăm ne duc ăștia undeva, cât suntem noi de profesori, de nu mai aude nimeni de noi”, îşi amintea inginerul Panaite Mazilu într-un interviu acordat, în urmă cu cinci ani.[4]Era prima clădire cu norme antiseismice din România, deşi acestea nu existau oficial, iar profesorii tratau cutremurele ca pe nişte accidente,  spune, în acelaşi articol, profesorul de rezistenţa materialelor. Panaite a luat normele antiseismice dintr-o revistă italiană de specialitate, iar peste ani, avea să demonstreze că alegerea sa a fost una corectă, pentru că la cutremurul  din 1977, Casa Scânteii a rezistat foarte bine. Lucrarea propriu-zisă a început în iunie 1950, iar la 8 mai 1951, cu ocazia aniversării Partidului Comunist, “Combinatul Poligrafic Casa Scinteii I.V. Stalin” a fost pus parțial în funcțiune, cea care l-a inaugurat fiind Ana Pauker.

 

cs3

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dacă trăia, Meşterul Manole ar fi putut proiecta Casa Scânteii

Deşi specialiştii vorbesc despre Casa Scânteii ca despre o clădire inspirată din arhitectura realist-socialistă a Uniunii Sovietice, la ea s-au folosit şi elemente din arta tradiţională  românească, ceea ce îi conferă o individualitate naţională. Astfel, cele patru turnuri ce fixează limitele exterioare ale întregii compoziţii se regăsesc şi la mănăstiri ca Dragomirna şi Suceviţa, unde Horia Maicu şi echipa sa de arhitecţi ar fi fost în mai multe  vizite de documentare. De altfel, o evocare din volumul „Privind înapoi. Amintirile unui fost ziarist comunist”, al lui Sorin Toma, redactor-şef al „Scânteii” în perioada 1947-1960, confirmă faptul că influenţele arhitectonice de factură bisericească l-au inspirat  pe Horia Maicu, care ar fi vrut ca ele să fie chiar mai vizibile: “Coloanele de la baza corpului principal ar fi urmat să fie învelite în marmură sculptată, fiecare avea să capete însă o altă formă, o altă ornamentaţie, o altă înfăţişare, dar, din lipsă de bani, s-a renunţat la planul acesta. În primă fază, arhitectul-şef al lucrării, Horia Maicu, ar fi vrut ca aceste coloane de la intrarea principală să fie răsucite din construcţie, dar prof. univ. dr. Panaite Mazilu, responsabil cu structura de rezistenţă a ansamblului, s-a opus: „Maicu voia să facem coloanele răsucite, ca la Curtea de Argeş. Şi eu i-am zis: «Tovarăşu Maicu, vorbiţi serios? La Curtea de Argeş, coloanele nu ţin nimic, sunt de decor. Coloanele astea, însă, ţin toată Casa Scânteii! Cum o să le fac răsucite?!»”.

 

 

cs4

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Heirupismul  acelei epoci, în care totul era făcut ca să dea bine în faţa prea puternicilor zilei, nu a ocolit nici şantierul  Casei Scânteii. Cum construcţia înghiţea cantităţi impresionante de material, Partidul ar fi vrut să facă şi economii, aşa că s-a recurs la improvizaţii, punctează prof. univ. dr. Panaite Mazilu. „Amestecau cimentul cu zgură de furnal măcinată şi rezulta aşa-numitul «ciment metalurgic»”. Şi, când acest tip de ciment a ajuns pe şantierul Casei Scânteii, s-a dovedit că nu era bun de nimic. Când am turnat primii stâlpi, surpriză! Când am dat cofrajul jos, betonul a căzut de pe armătură. Am oprit lucrarea, i-am chemat pe colegii mei şi am făcut o scrisoare către Ministerul Lucrărilor Publice, că de ei depindeam, şi le-am zis că eu nu mai primesc ciment metalurgic pe şantier. Şi am arătat şi de ce”.[5] O asemenea întâmplare se putea lăsa cu puşcărie pentru ingineri, care, într-o situaţie mai gravă, ar fi putut fi scoşi ţapi ispăşitori de regim.

 

P1400469

 

După moartea lui Stalin, “casa noastră” a devenit o povară chiar și pentru comuniști

Stalin, cel care a inspirat contruirea Casei Scânteii în Bucureşti, a murit în 1953, în plin proces de ridicare a colosului, astfel că s-a renunţat  la aşezarea, în vârful săgeţii de pe corpul central, a stelei ruseşti în cinci colţuri. Dispariţia “tătucului”, dar şi faptul că înghiţea foarte mulţi bani, a schimbat, în timp, atitudinea regimului faţă de clădirea monumentală de la intrarea în Bucureşti. Schimbarea se vede mai cu seamă în „Scânteia”. Dacă în primii ani de şantier paginile oficiosului erau pline de informaţii despre măreţul proiect şi, în 1952, clădirea apărea chiar şi pe reversul bancnotei de 100 de lei, an după an, articolele se împuţinează, iar după 1954 nu mai găseşti aproape nicio dare de seamă de pe şantier.  Construcţia ar fi trebuit să fie gata în cinstea lui 23 August 1956, dar ediţia “Scânteii” din acea zi consemnează lapidar, în pagina a 2-a că au fost terminate lucrările de bază. Profesorul Panaite Mazilu spunea, într-un interviu: „Eu cred că nici nu s-a mai inaugurat, eu n-am auzit nimic în acest sens. S-a inaugurat doar corpul acela cu rotativa, în mai 1951”. Revărsarea de viaţă, de lumină şi cântec de care scria Scânteia în martie 1950 era uitată după numai câțiva ani, iar regimul nu a inaugurat clădirea prin vreuna din festivitățile specifice epocii.

În anii care au urmat, cenuşiul şi frigul s-au cuibărit tot mai adânc, nu doar în case, ci şi în minţile şi în sufletele oamenilor. Aveau să fie învinse abia peste treizeci şi ceva de ani, odată cu strigătele de libertate din decembrie 1989. Casa Scânteii a devenit Casa Presei Libere iar Lenin a fost dărâmat de pe soclu.
cs5

 

 

 

 



 

[1]Arhitecţii români şi detenţia politică 1944-1964,  Vlad Mitiric-Ciupe, Institutul Naţional pentru studiul totalitarismului, Bucureşti, 2013, pag 19.

[2]Horia Maicu, Despre proiectarea Casei Scânteii, în „Arhitectura, nr 1/1951, p. 6

[3] http://adevarul.ro/news/bucuresti/sky-tower-1_51b73e50c7b855ff567fecb8/index.html

[4]http://stirile.rol.ro/casa-scanteii-tovarase-mazilu-pune-si-dumneata-mai-mult-acolo-604831.html

[5]http://archive.is/7ZcN adevarul.ro

 

 

 

Afiș BBC HM

Afiș realizat de către Andrei Cotruț

Author: Claudia Zidaru

Share This Post On
468 ad

Submit a Comment